Arhimandritul Dionisie I.Udisteanu

,,Eu, Arhimandritul Dionisie-Dumitru I. Udişteanu, fiul cel mai mic al părinţilor mei, Ilie şi Marghioala I. Udişteanu, m-am născut în satul Ştirbăţ, comuna Siliştea din judeţul Suceava-Moldova, la 25 septembrie 1900, mama murind la două ore după naşterea mea. În afară de mine, părinţii au mai avut şi alţi copii, mai mari decât mine, băieţi şi fete, pe care i-am apucat eu.“ Aceştia au fost: Gavril, Mihai, Ioan, Costică, Ileana-Lenţa, Dochiţa-Olga. Tatăl se recăsătoreşte la numai 40 de zile de la moartea primei soţii sperând în ajutorul acestei neveste în a-i creşte pe cei şapte copii. Dar femeia aceea, ca mamă şi gospodină s-a dovedit a fi fără dragoste de copiii găsiţi în casa lui Ilie Udişteanu, în schimb fiind leneşă, beţivă, risipitoare.” Acestui fapt se datorează degradarea gospodarului de frunte, care ajunge cel din urmă din sat. Pentru liniştea casei sale, tatăl lui Dionisie a fost nevoit să împrăştie copiii la fraţii şi cumnaţii săi. La numai 2 luni de la naştere, micuţul Dionisie, este înfiat de un moş al său, Ioan Udişteanu, unde mai găseşte 6 fete mai mari care l-au îngrijit cu dragoste de frate. Acolo, în casa părinţilor adoptivi din Fântânele, a avut o bună creştere şi o aleasă îngrijire creştinească şi românească din partea mamei Ruxandra. Tatăl, Ioan, plin de o bunătate fără margini, l-a învăţat mânuirea uneltelor de stolerie şi iubirea de carte şi muncă. A urmat cursurile şcolii primare de cinci clase în Fântânele, primul său învăţător fiind Ioan Mănescu. I-a fost dragă cartea şi a învăţat binişor. Ar fi dorit să urmeze seminarul sau liceul,dar fiind singurul băiat în gospodărie, părinţii adoptivi l-au dorit dascăl la biserica din sat. A urmat dăscălia în satul vecin la Gheorghe Viziru, dascăl la Băneşti, un an de zile, dar gândul lui Dionisie zbura spre seminar sau liceu, spre a-şi sătura dorul după învăţătura cărţii. A muncit cu ziua la curtea boierească. Cu cei 90 de lei de argint strânşi astfel,şi-a cumpărat cele necesare pentru a merge în lume, în căutarea viitorului său. A mai întârziat un an la Fântânele pentru că trecuse perioada înscrierii la examenul de admitere. În săptămâna luminată, din 1914, pleacă la Mănăstirea Vorona unde rămâne până sâmbătă când revine acasă. Cu două zile înainte de Înălţarea Domnului lasă totul acasă şi se duce la Mănăstirea Neamţ ca să-şi vadă dorul de carte împlinit. Se întoarce la Mănăstirea Vorona de unde aştepta recomandarea pentru Seminarul din Galaţi, ca bursier. Aşa se împlineşte făgăduinţa făcută de mama lui, Marghioala, la naştere, către Maica Domnului, ca să-l poată naşte. Dionisie lucrează la mai multe mănăstiri apoi la Mănăstirea Secu, unde şi rămâne. Învaţă, se pregăteşte şi în 1915, la Iaşi, la Mitropolie dă examenul pentru anii I şi II, mai târziu pentru III şi IV la şcoala de cântăreţi. Este recomandat cântăreţ la ,,Trei Ierarhi” în Iaşi. A urmat cursurile Seminarului ,,Sfântul Andrei” din Galaţi o perioadă, apoi se transferă la Seminarul din Huşi. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti în 1925 şi urmează cursurile până în 1929 când este licenţiat. Dionisie Udişteanu se zbate cu greutăţile de tot felul ieşite în calea atingerii idealului său ca să poată pune umărul la ridicarea celor mulţi, a călugărilor români, prin învăţătură de carte. Dorinţa lui a fost să scrie, şi a scris de-a lungul vieţii peste 30 de volume. ,,După o viaţă de om,trăită de mine, cu părţile de bine şi lipsurile inerente” Dionisie Udişteanu pleacă înspre cele veşnice la data de 28 decembrie 1984, la Mănăstirea Slatioara. Editarea colecţiei ,,Restituiri Arhim. Dionisie Udişteanu”, de 30 de volume o face ziaristul şi scriitorul Mircea Motrici, strănepotul acestuia. Mircea Motrici mărturiseşte că această colecţie este destinată ,,Tuturor celor care iubesc istoria adevărată a ţării, oamenilor de cultură, cercetătorilor, celor care doresc să umple un gol în istoria Bisericii Ortodoxe Române, în istoria neamului românesc, tuturor lăcaşelor sfinte din ţara noastră ( o parte din lucrări se adresează seminariştilor), în special generaţiei tinere.” Aceste informaţii au fost culese de către învăţătorul Dumitru Iacob.